Cu ceva timp in urma am inceput acest blog pornind de la o idee foarte clara. Vroiam sa fie ca un fel de jurnal. Un jurnal pentru sufletul meu si pentru sufletul altora, care, poate, ca au trait la un moment dat aceleasi experiente sau unele apropiate. Cumva, iar m-am lasat prinsa in ritmul asta nebun in care viata, lucrurile se intampla si am uitat de gandul meu. De fapt nu am uitat, ci doar l-am neglijat. Am scris putin despre muzica, nimic sau aproape nimic despre oamenii care, intr-un fel sau altul, m-au marcat, aproape nimic despre sentimente - si, Doamne, cate sunt in sufletul meu! - si absolut nimic despre vreo carte.
Vreau sa citesc, dar vreau sa o fac din pura placere, nu ca pe o obligatie de serviciu; vreau sa termin cele doua carti pe care le-am inceput - Spada, din seria Crime scene si Scenariu pentru dragoste, o carte pe care am cumparat-o din pura curiozitate, mi-a atras atentia coperta - si vreau apoi sa trec la 50 shades of Grey - nu stiu exact de ce, dar parca am auzit prea des titlul asta...
Ca veni vorba de sentimente - multe, multe, multe -, daca cineva mi-ar fi spus acum mai bine de 3 luni ca inima mea va simti din nou, va trai din nou, as fi spus ca-i imposibil, ca mie nimic bun nu mi se intampla niciodata si ca, in concluzie, asa ceva nu se poate. Viata uneori iti demonstreaza ca imposibilul poate deveni posibil... Dar mai multe despre intr-o viitoare postare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu