Mereu am considerat ca bunatatea este o calitate nativa a omului, dar am fost constienta si de faptul ca in fiecare dintre noi zace latent „animalul” – ura, invidia, rautatea etc. Atunci m-am gandit ca poate adultii, cu intelepciunea lor caracteristica, cu lectia vietii deja invatata, stiu ei ce stiu. Nu zic ca la o varsta frageda nu i-am judecat sau condamnat (desi poate e mult spus) cand mi-au sugerat finut sa intrerup relatiile de amicitie cu x sau cu y. Am facut-o, recunosc, insa acum stiu ca nu mi-au vrut niciodata raul si ca, uneori, un om poate trezi, intentionat sau nu, „monstrul” din tine.
Am trait-o pe pielea mea, intr-o oarecare masura. Am simtit cum anumiti oameni, pe care ii aveam zi de zi in viata mea, m-au transformat intr-un om rau, pizmuitor, nemultumit de sine, invidios si las. Simteam cum devin pe zi ce trece un om pe care nu-l recunosteam, acel monstru.
 |
Norocul meu a fost faptul ca, atunci cand inca nu era prea tarziu, am rupt legaturile cu raul care ma transforma cu fiecare zi ce trecea si am intalnit unul dintre acei oameni care, din contra, fac sa iasa din noi, la lumina, tot ceea ce este mai bun. O persoana alaturi de care zilnic ma simt un om mai bun, un om de care nu-mi mai este rusine, de care sunt mandra. Acestei persoane dragi i-as oferi in dar figurina din imagine, ca sa nu uite nicio clipa ca alaturi de el am devenit un om mai bun.
Un articol scris pentru proba a 26-a a competitiei SuperBlog 2013, proba sponsorizata de LuxuryGitfs.ro.
