The american dream

Zilele trecute m-am intalnit la o cafea cu o fosta colega de facultate. Dintr-una intr-alta, de la o poveste la alta, ne-am amintit amandoua ca Adina, asa o cheama pe colega mea, a trait experienta work and travel. Aceasta amintirea nu a facut altceva decat sa imi readuca un gust amar si o parere de rau, un regret al vietii mele, daca-l pot numi asa.

Regret pentru ca anii au trecut, pentru ca parintii nu au avut banii necesari pentru a-mi oferi si mie sansa de a participa la programul work and travel... Imi amintesc cum, cam in aceeasi perioada in care Adina se pregatea sa isi ia zborul spre taramul fagaduintei, eu si prietena mea cea mai buna vizitam agentiile de turism care participau la acest program. Visam si noi cu ochii deschisi. Nici parintii mei, nici ai ei nu isi permiteau un asemenea efort, insa noi tot speram sa gasim o portita, o varianta...

Vroiam si noi sa gustam macar trei luni din visul american, asa ca strangeam oferte turistice, imaginandu-ne cum ar fi daca ar fi...

Mie mi-ar fi placut sa fiu cofe worker sau receptionera, in Miami, Florida.

Visam uneori, cu ochii deschisi, ca visul mi se implineste. Ma vedeam intr-o cafenea, aproape de ocean, servind cafea, socializand cu americanii. In zilele libere mergeam pe plaja cu prietenii pe care mi-i facusem acolo. Eu ii invatam limba romana, iar ei ma invatau sa fac surf. Munceam cu drag, invatand in fiecare zi lucruri noi despre tara si cultura care ma adoptasera pentru trei luni de zile. Seara, cand nu eram prea obosita, ieseam cu aceeasi prieteni la film.

Intr-unul din weekenduri imi imaginam cum mergeam in Lake Buena Vista, langa Orlando, in vizita la Disney World. Ma vedeam, cu ochii mintii, cum dadeam mana cu Goofy, cu Mickey si Mini..., plimbandu-ma pe aleile imensului par de distractii...

Si pentru ca o vacanta cu work and travel iti ofera si sansa de a trai pe taram american ziua de 4 iulie, inchideam ochii si vedeam peluza din fata casei in care eram cazata - o casa tipic americana, cu terasa si straturi de flori, cu un gardulet alb, ingrijit si vecini care in fiecare dimineata ieseau la aer sa-si bea cafeaua si sa isi citeasca ziarul, un gratar, hamburgeri, bere si muzica, decoratiuni si toti acei vecini stransi laolalta, asta, bineinteles, dupa ce asistaseram cu totii la parada organizata in centrul orasului. La sfarsitul zilei, dupa o masa copioasa, putin ametiti si la fel de binedispusi, priveam impreuna focul de artificii care lumina intregul cer.  

La sfarsit de sezon, alaturi de alti studenti, romani si nu numai, plecam intr-o mica excursie. Destinatia: New York. Un road trip specific american, cu o masina inchiriata, cu nopti sub clar de luna, cu marshmallows si povesti de groaza, pentru ca la sfarsit, sa-mi petrec macar o sapatamana intr-unul din orasele care niciodata nu doarme.

Ajunsa in New York, dupa un job work and travel tratat foarte serios, as fi vizitat Wall Street-ul, Manhattan-ul, mi-as fi facut poze pe Brooklyn Brigde, in drumul meu spre un alt cartier pe care nu l-as fi ratat sub nicio forma, anume Brooklyn-ul. Statuia Libertatii, Muzeul Madam Tussauds, Time Square, Fifth Avenue si China Town ar fi fost doar o parte din destinatiile de vis pe care nu le-as fi ratat.

As fi facut mii de poze pe care sa le arat nepotilor in timp ce le-as fi povestit despre work and travel Vacante Speciale pentru tinerii ambitiosi care doresc sa traiasca experienta vietii lor, care vor sa simta cu adevarat gustul libertatii, al civilizatiei si al sperantei intr-o lume si o viata mai bune.

M-am intors de la intalnire cu gandul la visul meu care nu a devenit niciodata realitate, cu speranta ca poate inca nu este totul pierdut, ca poate as putea acum sa-mi transform visul in realitate.

Daca pe atunci am fi ajuns la CND Turism si ar fi existat, si atunci, posibilitatea contractarii unui credit work and travel, cu siguranta ca visul nostru ar fi devenit realitate, iar acum am fi stat toate trei la o cafea, amintindu-ne zilele petrecute in tara tuturor posibilitatilor, nebuniile si cunostintele cu care ne-am fi intors...

Voi, cititorii mei dragi, v-ati trait visul american? Al vostru cum a fost?

Acest articol a fost scris pentru proba 18 a competitiei SuperBlog 2013.

Cadouri, cadouri, cadouri

Nu stiu cum procedeaza altii cand vine vorba despre cadouri – nu ma refer la a primi, ci la a oferi –, dar stiu ca pentru mine este intotdeauna o adevarata problema. Nu ca as duce lipsa de idei, ci pur si simplu nu-mi place sa cumpar ceva care sa nu aiba o semnificatie sau care sa nu foloseasca. Ma gandesc mereu cam ce as gandi/simti eu daca as primi un lucru care nu mi-ar folosi la nimic. In plus, la un moment dat in adolescenta mea, am decis sa-i cumpar surorii mele un clovn pe un leaga. Mi s-a parut ceva diferit de tot ceea ce ii facusem cadou pana la momentul acela – lucruri utile, de care stiam ca are nevoie – si nu voi uita toata viata reactia ei: “Altceva nu gaseasi si tu?!”. Reactia asta nu vreau sa o mai starnesc nimanui – stiu, veti spune, multi vor gandi asa ceva, dar se vor arata foarte entuziasmati de cadou – si tocmai de aceea, anii ce au urmat, am decis sa fiu mai practica.

In cazul celei mai bune prietene a fost destul de simplu de-a lungul timpului. Impreuna am decis sa face liste cu ceea ce ne dorim sa primi, surpriza constand in alegerea facuta de cea care urma sa daruiasca. La inceptul lunii februarie, insa, cand am mers sa o vizitez la noua ei locuinta, am zis ca nu se cade sa o intreb ce isi doreste sau de ce anume are nevoie. Am ales singura cadoul de casa noua, si, sincera sa fiu, nu a fost foarte greu iar rezultatul – mai mult decat imbucurator. Prietena mea a fost de-a dreptul incantata. 

Va veti intreba, cu siguranta, ce anume am ales. Ei, bine, aflasem de pe Facebook de site-ul celor de la Borealy, care, apropo, au si showroom in Bucuresti, pe strada Popa Savu, si m-am gandit ca nu ar strica sa imi arunc un ochi. Mi-am zis ca daca nu gasesc nimic care sa se potiveasca evenimentului, macar gasesc o sursa de inspiratie. 

Tot rasfoind paginile cu oferte am dat peste setul Armani Code Tree of Life si mi s-a parut ca ar fi alegerea perfecta. De ce? Pai, in primul rand, pentru ca prietena mea adora parfumurile dulci, iar acest set care continea o apa de toaleta si un gel de dus, datorita ingeredientelor lor – portocale rosii, ghimbir, pere, levantica, miere, vanilie, iasomie si lemn – mi-a atras imediat atentia. Era clar alegerea cea mai buna pentru o femeie dinamica si indrazneata. 

In al doilea rand, setul continea si un copac al vietii, iar dupa cum bine cred ca stiti, acesta simbolizeaza viata in continua evolutie. Ametistul din ramurile sale, aducator de fericire, dragoste si sanatate, in viziunea grecilor, atrage prosperitate, abundenta si noroc, in traditia chineza, asta pe langa proprietatile calmante si relaxante ale sale. 

Dupa cum va spuneam, cadoul meu s-a dovedit a fi foarte inspirat, caci, de cum l-a vazut, prietena mea a exclamat: „Parca mi-ai fi citit gandurile! Am sa mi-l pun in partea de nord-est a sufrageriei pentru a ne aduce intelegere si armonie.” 

Zilele trecute, cu ocazia zilei de 8 martie, mi-am pus din nou problema cadourilor. Pentru celelalte femei din familie urma sa fie destul de simplu, cadoul pentru mama era adevarata provocare. Cosmeticele le scosesem din calcul, avea creme de toate felurile si pentru toate momentele zile, parfum avea sa-i daruiasca sora mea, florile veneau din partea tatalui – in ghiveci, asa cum ii plac ei, bineinteles –, eu eram parca in pana de idei. 

Lipsita de inspiratie, am decis sa-mi incerc din nou norocul pe site-ul despre care v-am vorbit. Mersesem direct la tina cu nici o luna in urma si speram sa gasesc si acum solutia perfecta. Vroiam ceva care sa-i spuna „Esti cea mai importanta persoana din viata mea. Iti multumesc pentru toata grija, atentia, renuntarea, iubirea pe care mi le-ai oferit. Iti multumesc ca m-ai facut sa fiu ceea ce sunt astazi.” 

Gandul meu s-a dovesit si de data asta unul bun, caci, inca de la primul click, a venit si ideea salvatoare. O bijuterie. Era clar alegerea cea mai buna. Orice femeie iubeste bijuteriile, iar mama, din prea multa grija pentru noi, fusese destul de „neglijenta” la capitolul acesta. Ii placea sa fie cocheta, sa poarte o bijuterie cu gust, insa ori de cate ori vedea ceva care sa-i placa, preferea sa nu „arunce banii pe prostii, lasa, mai bine sa le luam fetelor”. 

De cum am vazut setul Luxury Rosa Borealy cu elemente Swarovski  am inteles ca am gasit ceva ce sigur o va face pe mama sa se simta apreciata si iubita. 

Lacrimile din ochii mamei, lacrimi de fericire, mi-au confirmat cele gandit: inca odata am facut alegerea cea buna.

Asa ca, dupa ce de doua ori am lovit punctul ochit, m-am hotarat sa renunt la binecunoscutele, de acum pentru toti cei din cercul meu de prieteni, mele liste de cadouri si sa ma las pe mana propriei inspiratii, sa uit cele intamplate cu multi ani in urma cu sora mea – fusese un simplu eveniment nefericit – si sa scriu despre aceasta experienta pentru Spring SuperBlog 2013. 

Dragii mei, nu uitati! De cele mai multe ori este de ajuns sa ii cunosti pe cei care joaca un rol important in viata ta, sa le cunosti sufletul si inima pentru a face alegerea potrivita.   

Spring SuperBlog 2013

Acum nici doua luni, am primit o propunere din partea unui prieten, doar prieten la acea vreme :P, de a scrie pentru un blog al nostru, un blog cu stiti IT. Nu cunoasteam eu prea multe in domeniu, insa invitatia a fost ca o provocare si am decis sa ma alatur lui.

Impinsa usor de la spate, am scris primul meu articol. Faptul ca primul meu cititor nu a fost un critic aspru m-a facut sa mai incerc. Asa am descoperit sau redescoperit o mai veche pasiune a mea, aceea de a scrie. Am decis sa-mi fac si un blog personal, un unde sa scriu tot ce-mi trece prin cap si-mi pare relevant pentru ochii altora.

Tot datorita acestui om, caruia tin sa-i multumesc - stiu, am decis ca pentru lucrurile marunte si normale nu ne vom multumi reciproc, dar trebuie sa o fac -, am descoperi o serie de concursuri, printre care si Spring SuperBlog 2013.  Parea cam mult pentru un incepator, dar, din nou, am decis sa accept si aceasta provocare.

Am cantarit bine si am decis ca, indiferent de rezultat, va fi o experienta placuta, din care sigur voi avea ceva de invata. M-am informat si, iata-ma, scriind aceste randuri, anuntandu-mi participarea la concursul care pare sa fie cel mai mare concurs pentru bloggeri.

Urati-mi succes si va astept cu comentarii la fiecare post!