Oare ma va observa?

Este o zi ploioasa de octombrie. Doua prietene au decis sa iasa la o cafea. Au ales o cafenea draguta, aproape de casa, cu muzica buna, in surdina. Nu s-au mai vazut de ceva vreme si au atatea de povestit. A. turuie intruna despre ultima ei escapada in Franta. B. o aproba dand din cap, ca si cand ar fi atenta la ceea ce prietena ei ii povesteste. Din cand in cand, privirea ii zboara spre partea opusa a incaperii.
- Si spui ca iti place cadoul pe care ti l-am adus? intreaba A.
Raspunsul se lasa asteptat, asa ca fata repeta intrebarea, fara insa a primi nici de data aceasta raspunsul dorit.
- B., tu ai auzit ce te-am intrebat?
- Ma scuzi, gandul mi-a zburat fara sa vreau la cele petrecute la munca, spune repede B., inrosindu-se putin. Nici ea nu crede ce spune, dar spera ca A. nu i-a remarcat roseata din obraji si stanjeneala din glas.
A. ii zambeste si, fara a-i mai astepta raspunsul, incepe sa-i povesteasca despre Luvru si Turnul Eiffel, despre vizita in Montmartre si altele. Brusc se opreste si isi priveste prietena cu atentie. Clar, B. este doar o prezenta fizica la aceasta masa. Oare ce ii ascunde, ce o nelinisteste asa de tare? E cazuta pe ganduri, dusa intr-o alta lume… O examineaza atent si observa ca ochii ei privesc intr-o anumita directie.
In directia in care B. priveste nu este decat o alta masa, la fel ca aceasta si un tip care soarbe concentrat din ceasca lui aburinda de cafea, danad pagina dupa pagina. Sigur nu se gandeste la ziua de munca ce tocmai s-a incheiat, a fost una usoara, i-a spus asta de cum s-au intalnit, trebuie sa fie altceva. Oare pe el il urmareste cu privirea? Oare cat ea a fost plecata, amica ei s-a indragostit?
- Dragut tip, nu?
Luata prin surprindere, B. roseste.
- Despre ce vorbesti?
- Nu incerca sa imi spui iar povesti, clar nu esti atenta la mine si nu l-ai scapat din ochi pe gagiu’ nici macar doua secunde, asa ca, te rog, povesteste-mi tot. Sigur e mai interesant decat o vizita mea intr-un cimitir celebru din Franta. Varsa tot! Acum!
- Nu este nimic de povestit. E un tip dragut, il vad ori de cate ori vin aici, sta la aceeasi masa, mereu cu o carte in fata, absorbit de lectura sa. Atat.
- Iar tie ti s-au aprins calcaiele.
- Nu! Spunem doar ca l-am observat.
- Da, cum sa nu! Si eu ar trebui sa te cred acum, nu? Te cunosc, B. Iti place si ai vrea sa te placa si el. Ai vrea sa impartiti amandoi aceeasi masa, fiecare cu cartea lui, dar nu sti cum sa ii atragi atentia.
- Cred ca mergi prea departe.
- Eu nu. Daca tot iti place si pentru ca eventual, intr-o zi, nu va mai veni aici, ce-ar fi sa-l faci sa te observe, sa te invite in oras?
- Hai sa nu mai vorbim despre asta, te rog.
- Nici sa nu te gandesti. Mereu faci asa, de data asta preiau eu controlul.
- Si ce ai sa faci? Sa nu indraznesti sa-l chemi aici!
- Draga mea, stai linistita. Nu-l vreau pentru mine, tu esti cea care-l place si tu trebuie sa ii atragi atentia, iar rolul meu este sa te ajut. Uita de compatibilitati, de zodii, de sedusul online si altele. Totul este un mit. Tot ce vreau sa stiu este cat de des vine aici?
- Pai, de doua ori pe saptamana.
- Foarte bine, azi e marti, deci saptamana asta va mai veni o data. Hai, fuguta, termina cafeaua, trebuie sa mergem la cumparaturi, aveam nevoie de niste hainute care sa-ti scoata in evidenta atuurile, ceva lejer, casual, dar sexy si parfum, un parfum care sa te faca sa iti intorci capul instinctiv, si – uitandu-se la ceas – avem timp sa trecem si pe la salon. Trebuie sa facem ceva cu parul asta.
Fara sa comenteze, ar fi fost inutil, si fara prea multa tragere de inima o urmeaza. A. stie mai multe decat ea despre seductie, despre super-puteri feminine, despre barbati, in general.
In ziua cu pricina, B. intra in cafenea. Poarta un tricou mulat, simplu, o pereche de blugi usor evazati, care i se aseaza perfect pe solduri, cateva bijuterii simple si de efect, are parul strans intr-un coc relaxat, cu cateva suvite care ii atarna usor subliniindu-i linia fetei. Miroase a Super Playboy, un parfum cu note de mandarin, accente de frezie, chihlimbar si mosc. Are in mana o carte, numitorul lor comun.
El este la masa lui. Cufundat in lectura.
Trece usor pe langa masa lui, il atinge ca din greseala pe umar si scapa „accidental” cartea. El tresare, se ridica sa repede sa-i ridice cartea de jos. Mainile lor se indreapta in acelasi timp spre obiectul cu pricina. Se ating din greseala. B. simte un usor fior de placere. Se ridica amandoi, uitandu-se unul la celalalt.
- Buna alegere.
- Este una din favoritele mele, ii spune B. incercand sa isi stapaneasca emotiile.
- Ma refeream la parfum, ti se potriveste.
- Multumesc!
- Nu vrei sa iei loc? Citesc si eu aceeasi carte, promit sa nu te deranjez prea tare, iar loc e destul.
B. isi simte inima batand cu putere. Ii raspunde cu glas pierdut si se aseaza. Ce va urma nici nu mai conteaza, sta la aceeasi masa cu el si el a fost cel care i-a cerut asta. Stia A. despre ce vorbeste. Poate ca si data viitoare o va asculta.

Acest articol a fost scris pentru proba a 8-a a SuperBlog 2013.