Eu, subsemnata, am cateva. Astazi m-am decis sa va scriu despre pasiunea mea pentru puzzle-uri. Poate vine de la faptul ca imi plac filmele si romanele politiste, poate de la faptul ca in scoala generala materia mea preferata era matematica – imi petreceam buna parte a vacantelor de vara rezolvand probleme de matematica, sau poate a fost mostenita, alaturi de placerea de a rezolva cuvinte incrucisate.
Nici eu nu stiu, si pana la urma nici nu mai conteaza. Imi plac provocarile, sunt mare fan puzzle, iar rezolvarea unuia de 1000 de piese este una din provocarile mele preferate.
Imaginea pe care puzzle-ul o reprezinta trebuie sa fie cat mai complicata. Odata rezolvata aceasta problema, nu ramane decat sa imi gasec un loc in casa in care sa-mi pot intinde piesele fara a risca ca cineva sa mi le deranjeze.
In general un puzzle de 1000 de piese cere timp, dispozitia necesara si o ambianta placuta.
Cand toate conditiile au fost intrunite, nu ramane decat sa ma apuc de munca. Macar o ora pe zi imi fac timp pentru pasiunea mea nevinovata.
Incep intotdeauna cu marginile. Odata acestea asezate in pozitia corecta, totul se rezuma la timp, rabdare si imaginatie.
Cu ceva vreme in urma, prietenul meu, stiind ca unul dintre cele mai placute cadouri este un puzzle, mi-a facut cadou unul cu totul si cu totul deosebit. Mi-a creat la comada un puzzle personalizat pe care mie imi place sa-l numesc Fan Branza. Nici nu este greu sa va dati seama de ce. Imaginea cred ca vorbeste de la sine.
I-am multumit – tre’ sa va recunosc ca am fost foarte impresionata de ingeniozitatea lui, sa materializeze intr-un cadou asa de deosebit faptul ca sunt fan branza! – si mi-am pus toata indemanarea la treaba. Nu m-am oprit pana nu l-am treminat, punctand astfel inca o victorie.
Ma intreb, oare data viitoare ce va urma?
Acest articol a fost scris pentru proba a 19-a a competiei SuperBlog 2013.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu