Recunosc ca nu calatoresc atat de mult pe cat mi-as dori si nici nu am calatorit pana acum. Cu gandul, insa, am ajuns in inima Africii, am atins Nirvana alaturi de calugarii tibetani, m-am plimat pe strazile Manhattanului, printre stelele de pe Walk of Fame, pe Champs Elysees si m-am dat cu gondola pe canalele Venetiei... De pretutindeni, in mintea mea, m-am intors cu suveniruri si pretutindeni am lasat cate ceva care sa aminteasca de un turist din Romania care a trecut pe acolo...
Ei, dar astea s-au petrecut in imaginatia mea. Tot acolo unde visez sa fac cel mai frumos suvenir. Sa aiba in el putin din patima romanului, din dragostea lui de tara si de codru, din bunatatea si inocenta nativa a omului de la tara. Sa aiba o coloana a infinitului, pe un vas de lut facut de mesteri populari, sa aiba o farama din naframa sau ia plina de istorie si totul sa fie incondeiat de mainile unei batrane la gura sobei intr-o seara de iarna cum de mult n-am mai trait...
Daca as reusi sa-l fac sa prinda forma, sa aiba autenticitate, l-as brandui cu logoul Art&Craft si l-as darui fiecarui turist care calca pamantul romanesc.
Dar pentru ca nu ma pricep, as alege de la Art&Craft, daca as avea o cunostinta din afara tarii care ar veni in vizita, un vas de ceramica de Horezu, pentru ca mi se pare ca in acea bucata de lut transformata in arta zace toata istoria si tot sufletul romanesc, adesea incercat si inca nelinistit.
Acest articol a fost scris pentru a doua proba a concursului Spring SuperBlog 2016.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu