Terapie speciala

Acum mai bine de o luna am vazut la cinema trailerul filmului The Sessions. Mi s-a parut interesant si l-am trecut repede pe lista mea cu „Filme de vazut”. Aseara, mi-am facut un pic de timp si l-am urmarit. Nu este un film de top 10 in Box Office, dar este unul premiat, dupa cum am aflat ulterior – Sundance Film Festival – 2 premii, San Sebastián International Film Festival – 1 premiu, Independent Spirit Award – 2 premii – si chiar nominalizat la Oscar si Globurile de Aur.

Povestea este bazata pe un eseu scris de poetul Mark O’Brien, paralizat de la gat in jos din cauza poliomielitei, si este una simpla in aparenta – viata sexuala a unei persoane cu dizabilitati.

Mark O’Brien, interpretat de John Hawkes, care, apropo, face un rol de zile mari in acest film, parerea mea, este un poet in varsta de 38 de ani, din care ultimii 32 a fost nevoit sa si-i petreaca tintuit la pat (marea majoritate a timpului si-l petrece intr-un dispozitiv care-l ventileaza artificial), decide ca a sosit momentul sa-si piarda virginitatea. Si, deoarece conditia sa fizica nu-i permite sa-si indeplineasca aceasta dorinta curtand o femei, decide, cu permisiunea parintelui Brendan, sa apeleze la serviciile terapeutului Cheryl Cohen Greene (Helen Hunt).

Amuzant, dramatic si realist, este unul dintre acele filme care atrag atentia asupra unor probleme de viata reale, aducand in discutie conditia si dramele persoanelor cu dizabilitati, carora dreptul la viata normala le este refuzat, dar care nu trebuie tratate sau privite diferit din cauza handicapului, care au, asemenea noua, trairi, nevoie, dorinte, vise…

Pentru cei care isi doresc actiune si suspans, nu vizionati filmul, s-ar putea sa nu fie pe gustul vostru, insa pentru toti ceilalti dintre voi care va doriti un film diferit, profund, atunci „Vizionare placuta!”.

Si daca inca nu ati reusit sa va decideti, aveti mai jos trailerul.