Rasfoind paginile internetului am descoperit un citat care mi-a atras atentia “Songs are as sad as the listener.” (Jonathan Safran Foer). M-a pus pe ganduri, ce-i drept. Ce e trist pentru mine, nu e trist pentru altul, poate. Subiectivismul, pana la urma, ne conduce viata. Nu prea eram dispusa sa-i dau prea mare crezare pana cand nu am ascultat Loreen cu Heal.
Piesa are un mesaj clar pentru toata lumea, ca de altfel intreg albumul de pe care face parte: o piesa trista despre o relatie care nu mai merge.
Recunosc ca am ascultat piesa pentru ca tocmai ce aparuse videoclipul si eram curioasa sa-l vad, iar Loreen a fost o revelatie pentru mine. Am dat un search pe YouTube si am ascultat-o. Asta a fost momentul in care am inteles cuvintele lui JSF.
Da, piesa e trista, insa eu, din prima clipa in care am ascultat-o, am perceput-o altfel. Pentru mine nu este povestea unui cuplu care lupta pentru ce a fost odata dragostea lor, ci povestea a doi oameni pe care suferintele trecute i-a adus impreuna, in ochii carora pasiunea nu mai arde cu aceeasi intensitatea
"Deep in your eyes there's no desire burning anymore",
dar care aleg sa-si dea o sansa:
"This time we will/Turn around and say the words that make us heal/And then we will/We will know and never more go back to this/You gotta give something something something to love/You gotta give something something",
pentru ca pana la urma dragostea vindeca totul...
Subiectivism, nu? Astept si alte pareri. Intre timp, enjoy the video!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu