De ce un blog? Si mai ales, de ce un blog atat de personal, un jurnal public? Nici eu nu stiu exact. Poate ca e catharsis. Poate pentru ca incerc sa ma regasec, sa ma redefinesc, sa ma redescopar... Incerc sa ma intorc la mine, la cea care eram acum mai bine de cinci ani, sa-mi reamintesc ce ma definea: gandurile, trairile, oamenii care si-au pus amprenta de-a lungul vietii asupra mea si m-au facut sa fiu ceea ce sunt, filmele, cartile si muzica dragi sufletului meu. Toate acestea le uitasem. Sau, mai bine spus, le incuiasem intr-un coltisor de suflet, puse la pastrare pentru zile mai bine, mai linistite. Acum, le sterg usor de praf si le pun din nou acolo unde le este locul. Peste unele poate ca s-a asternut mai mult uitarea... Altele sunt proaspete si azi in memorie. Nu vreau colb si uitare peste cele ce or sa vina, fie ca sunt ele ganduri, trairi, oameni, carti sau filme. Un loc mai bun decat acesta nici nu cred ca ar exista. Astfel, de uit eu, cineva ma va trage de maneca, de nu invat eu, cineva o va face probabil, ramandu-mi mie multumirea ca si eu, la randul meu, am atins un suflet...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu