Eeny, meeny, miny, moe / Hai cu toti la Diego!

Va povesteam intr-un articol precedent ca nu de mult ne-am mutat in casa noua. Din pacate nu este a noastra, dar asta nu inseamna ca din momentul in care i-am calcat pragul nu am inceput sa vand cu ochii mintii cum poate fi transformata.

"-Vai, ce sufragerie spatioasa, pisi! Imi si imaginez o canapea neagra pe colt, uite, aici in dreapta, pe peretele din fata! Si aici, pe stanga, cum intri, pe peretele comun cu bucataria, ar merge perfect o biblioteca dintr-asta moderna. Si o masuta de cafea, micuta, cu spatii de depozitare, stii tu despre ce vorbesc, nu?!
- Da, la fel de bine precum stii si tu ca redecorarea nu va fi una pe atat de drastica pe cat ti-o doresti tu," mi-a raspuns sotul, taindu-mi putin din aripi.

Am continuat discutiile, am negociat si renegociat. Sotul voia cu orice pret sa schimbam mocheta, eu voiam alte perdele si draperii. Rezolvarea urma sa fie simpla - chiar daca a existat, la un moment dat, si discutia legata de rentabilitatea unei investitii intr-o casa care nu este a ta -, fiecare alege ce doreste, atat timp cat la capitolul tapet alegem impreuna.

Am decis impreuna ca trebuie sa transformam casa intr-un camin pentru noi si fetita noastra si am trecut la treaba. Nu aveam resursele sa transformam sufrageria intr-una moderna, asa cum ne-ar fi placut amandorura, dar un tapet, o mocheta cu model si perdele plus draperie era o investitie de bun simt pentru comfortul intregii familii.

"- Uite cum facem, ne orientam dupa pret, calitate, recenzii. La sfarsit de saptamana, cu propunerile pe masa, produse si furnizor, alegele cea mai buna solutie.
- Aye, aye Captain! O saptamana sa fie!" i-am raspuns.

Dupa saptamana acordata pentru research, cu ideile pe masa, am decis impreuna sa facem cumparaturile de la Diego, urmand ca data viitoare, cand aveam sa luam si parchet, sa profitam de serviciile de consiliere profesionala pe care le ofera clientilor lor.

Cred ca am adus putin lucrurile in favoarea mea cu refrenul pe care, subtil, incepusem sa-l fredeonez, cu juma' de voce, cu cateva zile inainte de marea decizie finala. Adevarul este ca imi placusera cei de la Diego si nu prea voiam sa pierd ocazia de a-mi face cumparaturile la ei.

"- Eeny, meeny, miny, moe
Hai cu toti la Diego!
Au covoare si tapet,
Poti sa-ti iei chiar si parchet.
Au perdele, draperii,
Nu dai banii pe prostii! Unde am auzit jingle-ul asta?" avea sa ma intrebe la scurta vreme sotul. M-am facut ca nu stiu, ca sa nu concluzioneze ca, intr-o oarecare masura, am trisat.

Ce am ales fiecare, fara a ne consulta, vedeti in imaginea de mai sus. Eu sunt de parare ca ne-am descurcat, iar alegerile facute s-au potrivit perfect.


Acest articol a fost scris pentru proba a treia a Spring SuperBlog 2016.

Spring SuperBlog 2016

O imagine face cat o mie de cuvinte!

A fost greu sa o conving sa-mi stea la poza, dar ceva, ceva tot a iesit.

Cu promisunea ca de data asta ma tin de promisiune, va astept pe toti pe blog - caci va anunt ca ma inscriu -, sa trecem probele competitiei Spring SuperBlog2016, una cate una, impreuna.

Bosch si tinuta perfecta

Nu stiu cum sunt altii, insa eu cand vine vorba de tinute vestimentare foarte rar reusesc sa nu gresesc combinatia. Stiu, sunt femeie si ar trebui sa faca parte integranta din natura mea aceasta capacitate de a combina culorile, de a accesoriza tinutele, de a combina intre ele diferite piese. Ar trebui, pentru ca, in esenta, lucrurile stau cu totul si cu totul altfel.

Sunt un dezastru. Nu stiu care anume este explicatia in cazul meu. Poate fi si lipsa unui buget pe masura destinat vestimentatie, poate comoditatea mea, poate o lipsa de viziune. Oricum, pana la urma nici nu mai conteaza.

Nu haina il face pe om, ci invers. A crede ca haina te face om nu este altceva decat dovada de snobism. Nu neg ca in anumite circumstante felul in care esti imbracat nu conteaza, insa, pana la urma, si o haina mai veche, curata, parfumata, si bine calcata, care se aseaza bine pe tine, poate sa te schimbe.

Nu conteaza pana la urma cat de scumpa este haina de pe tine, ci modul in care arata. Nu as putea nici in ruptul capului sa ma duc la munca cu o camasa necalcata sau la un anume eveniment cu o rochie plina de cute si urme lasate de fierul de calcat, de exemplu.

Nu-mi place sa calc, recunosc, asta pentru ca mama, ori de cate ori ma prindea acasa, imi dadea sa calc munti de haine, pe principiul „Sa avem toata saptamana, mama, cu ce ne imbraca eu si tac-tu.” Dar asta nu inseamna ca daca e nevoie nu am sa folosesc fierul de calcat.

Acasa la mama, avantajul este ca foloseste de mai bine de 10 ani un Bosch, din acela din clasa electrocasnicelor mici, iar calcatul, daca nu ar fi cat sa ajunga pentru o saptamana, este o placere.

Acasa la mine, pentru ca niciodata parca nu am avut timp sa ma ocup de achizitionarea unui fier de calcat bun, calcatul este oarecum o provocare. O provocare cu care, totusi, nu as mai vrea sa ma confrunt, mai ales ca se apropie sarbatorile si mi-am pregatit deja tinuta de Revelion.

Pentru ca tot se apropie Black Friday, am dat un search pe internet si mi-am incantat ochii cu o multime de oferte, care mai de care mai atractiva, insa parca nimic nu se compara cu cea din imaginea de mai jos.

Voi ce parere aveti? Eu stiu ca sunt la un click distanta de a transforma calcatul intr-o placere reala si de tinuta perfecta.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2013, proba 23.