Zilele trecute m-am intalnit la o cafea cu o fosta colega de facultate. Dintr-una intr-alta, de la o poveste la alta, ne-am amintit amandoua ca Adina, asa o cheama pe colega mea, a trait experienta
work and travel. Aceasta amintirea nu a facut altceva decat sa imi readuca un gust amar si o parere de rau, un regret al vietii mele, daca-l pot numi asa.
Regret pentru ca anii au trecut, pentru ca parintii nu au avut banii necesari pentru a-mi oferi si mie sansa de a participa la
programul work and travel... Imi amintesc cum, cam in aceeasi perioada in care Adina se pregatea sa isi ia zborul spre taramul fagaduintei, eu si prietena mea cea mai buna vizitam agentiile de turism care participau la acest program. Visam si noi cu ochii deschisi. Nici parintii mei, nici ai ei nu isi permiteau un asemenea efort, insa noi tot speram sa gasim o portita, o varianta...
Vroiam si noi sa gustam macar trei luni din visul american, asa ca strangeam
oferte turistice, imaginandu-ne cum ar fi daca ar fi...
Mie mi-ar fi placut sa fiu cofe worker sau receptionera, in Miami, Florida.
Visam uneori, cu ochii deschisi, ca visul mi se implineste. Ma vedeam intr-o cafenea, aproape de ocean, servind cafea, socializand cu americanii. In zilele libere mergeam pe plaja cu prietenii pe care mi-i facusem acolo. Eu ii invatam limba romana, iar ei ma invatau sa fac surf. Munceam cu drag, invatand in fiecare zi lucruri noi despre tara si cultura care ma adoptasera pentru trei luni de zile. Seara, cand nu eram prea obosita, ieseam cu aceeasi prieteni la film.
Intr-unul din weekenduri imi imaginam cum mergeam in Lake Buena Vista, langa Orlando, in vizita la Disney World. Ma vedeam, cu ochii mintii, cum dadeam mana cu Goofy, cu Mickey si Mini..., plimbandu-ma pe aleile imensului par de distractii...
Si pentru ca o
vacanta cu work and travel iti ofera si sansa de a trai pe taram american ziua de 4 iulie, inchideam ochii si vedeam peluza din fata casei in care eram cazata - o casa tipic americana, cu terasa si straturi de flori, cu un gardulet alb, ingrijit si vecini care in fiecare dimineata ieseau la aer sa-si bea cafeaua si sa isi citeasca ziarul, un gratar, hamburgeri, bere si muzica, decoratiuni si toti acei vecini stransi laolalta, asta, bineinteles, dupa ce asistaseram cu totii la parada organizata in centrul orasului. La sfarsitul zilei, dupa o masa copioasa, putin ametiti si la fel de binedispusi, priveam impreuna focul de artificii care lumina intregul cer.
La sfarsit de sezon, alaturi de alti studenti, romani si nu numai, plecam intr-o mica excursie. Destinatia: New York. Un road trip specific american, cu o masina inchiriata, cu nopti sub clar de luna, cu marshmallows si povesti de groaza, pentru ca la sfarsit, sa-mi petrec macar o sapatamana intr-unul din orasele care niciodata nu doarme.
Ajunsa in New York, dupa un
job work and travel tratat foarte serios, as fi vizitat Wall Street-ul, Manhattan-ul, mi-as fi facut poze pe Brooklyn Brigde, in drumul meu spre un alt cartier pe care nu l-as fi ratat sub nicio forma, anume Brooklyn-ul. Statuia Libertatii, Muzeul Madam Tussauds, Time Square, Fifth Avenue si China Town ar fi fost doar o parte din destinatiile de vis pe care nu le-as fi ratat.
As fi facut mii de poze pe care sa le arat nepotilor in timp ce le-as fi povestit despre
work and travel Vacante Speciale pentru tinerii ambitiosi care doresc sa traiasca experienta vietii lor, care vor sa simta cu adevarat gustul libertatii, al civilizatiei si al sperantei intr-o lume si o viata mai bune.
M-am intors de la intalnire cu gandul la visul meu care nu a devenit niciodata realitate, cu speranta ca poate inca nu este totul pierdut, ca poate as putea acum sa-mi transform visul in realitate.
Daca pe atunci am fi ajuns la
CND Turism si ar fi existat, si atunci, posibilitatea contractarii unui credit work and travel, cu siguranta ca visul nostru ar fi devenit realitate, iar acum am fi stat toate trei la o cafea, amintindu-ne zilele petrecute in tara tuturor posibilitatilor, nebuniile si cunostintele cu care ne-am fi intors...
Voi, cititorii mei dragi, v-ati trait visul american? Al vostru cum a fost?
Acest articol a fost scris pentru proba 18 a competitiei SuperBlog 2013.
Orice parteneriat, atata vreme cat este bine pus la punct, aduce beneficii ambelor parti implicate, adica si bloggerului partener, si celuilalt partener, fie ca este institutie din mass-media, companie sau un alt blog. 
Conversatia nu tine mai mult de 5 minute si dupa ce inchid telefonul sunt inca nedumerita de ceea ce tocmai s-a intamplat. Nu stiu daca este vis sau realitate. Poate ca am adormit si acum visez ca m-au sunat sa imi spuna ca am fost aleasa ambasador Dream Car Art Contest. Ma ciupes.
.jpg)
Acasa la mama, avantajul este ca foloseste de mai bine de 10 ani un Bosch, din acela din clasa electrocasnicelor mici, iar calcatul, daca nu ar fi cat sa ajunga pentru o saptamana, este o placere.
.jpg)
Urmatorul popas a fost „Cazarea”, urmat de o vizita la "Promotii", unde as fi dorit mai multe lamuriri legat de „fisele cont 50 ron” – pentru un necunoscator, s-ar impune o clarificare.
As fi facut mii de poze pe care sa le arat nepotilor in timp ce le-as fi povestit despre work and travel Vacante Speciale pentru tinerii ambitiosi care doresc sa traiasca experienta vietii lor, care vor sa simta cu adevarat gustul libertatii, al civilizatiei si al sperantei intr-o lume si o viata mai bune.
Blanda, calda si suava
Au plecat printii ca brazii
Astia zece d-au ramas
A condus-o acasa, insa tot drumul nu a facut altceva decat sa-i vorbeasca despre produsele de la Farmec, mai ales cele din gama Gerovital Plant Stop Acnee – gel spumant antimicrobian si crema sebo-reglatoare purificatoare. Deh, mama lui era asistenta la o farmacie, iar baiatul se pare ca isi facuse bine temele. Stia cum trebuie folosite produsele, in ce ordine si ce anume tratau amble pe care i le sugerase: reglarea secretiei de sebum, calmarea tenului, cicatrizare si efect antiseptic. La usa blocului si-a luat la revedere si i-a spus „Am sa te sarut dupa ce scapi de vulcanii astia de pe fata!”.
