Jucariile intinse peste tot nu m-ar deranja, desi strica aspectul ingrijit al unei incaperi si pot fi, in acelasi timp, adevarate capcane. Ceea ce ma supara cel mai tare sunt insa firmiturile, bucatile de pufuleti, cojile de portocale si bucatelele de hartie intinse prin toata casa. Sunt lucruri cu care va trebui sa mai traim o vreme si eu si sotul, pe care parca il aud intrebandu-se retoric de fiecare data cand pun mana pe aspirator: „La noi in casa nu va mai fi niciodata curat?!”. Va mai fi, ii raspund cu calm si stoicism, va fi cand fetita noastra va creste mai mare si va invata sa respecte si sa faca ordine, pana atunci nu ne ramane altceva decat sa strangem de 100 de ori pe zi. "Va fi" acesta, din cate am observat, nu este intotdeauna inteles de toti, cum nici peretii desenati nu sunt.
Speriata de vestea primita, m-am apucat de curatenie. Mai aveam 2 zile pana la vizita cu pricina, insa simteam ca nu imi va ajunge timpul. Ma innebunea de cateva zile un miros dulce acrisor, de boasca in fermentatie pe hol si nu ruseam sa imi dau seama de unde vine. Colac peste pupaza, nici aspiratorul parca nu mai era de partea mea.
Nu spun ca de multe ori vizitasem magazinul MarketOnline.ro si pana sa inceapa sa ma lase al meu. De mult eram la vanatoare de aspiratoare profesionale. Visam la un Rohnson Aquatech R144, cu functie de suflare, filtru HEPA lavabil, cu recipient robust de 15 litri, cu 5 perii de curatare (perie pentru aspirare umeda, perie pentru aspirare uscata, perie in forma de T, perie rotunda, dispozitiv colturi), maner ergonomic pentru transport, spatiu practic de depozitare cablu si tub telescopic metalic. Acum ma gandeam ca a sosit momentul de vreme ce urma o vizita destul de importanta pentru sotul meu si imaginea pe care si-o facuse colegul despre el. Mizam sa-l fac sa-mi cumpere un aspirator nou folosind cartea impresiei bune pe care urma sa o faca.
Nu s-a intamplat insa asa, m-a desumflat repede spunandu-mi: „Am gasit oferta la scaun de masina pentru Maimutica! Voi da comanda in seara asta!” Nici nu am mai deschis gura sa mai zic ceva despre oferta gasita de mine. Am strans din dinti, am pus mana pe matura, Maimutica venea cu pamatuful in urma mea pe post de filtru HEPA (pamatuful, nu fata! a nu se face confuzie) si am ajuns aproape de momentul vizitei.Reusisem in mare sa fac tot ce imi propusesem, nu descoperisem sursa mirosului, dar incercasem sa o acopar cu un deodorant de camera. Eram multumita, intr-o oarecare masura. Din bucatarie aud soneria. Merg sa deschid si, in momentul in care ridic interfonul, observ desenul abstract de pe peretele proaspat vopsit in alb de sot. Ma albesc si raspund. „Lasa ca nu-i tin prea mult pe hol!” imi spun in gand incercand sa ma calmez singura.
Deschid usa, ii poftesc, si dupa ce le iau hainele, Maimutica, care de obicei este foarte reticenta cu necunoscutii, incepe sa le prezinte pe limba ei, ca la un adevarat vernisaj, opera modernista de pe peretele din stanga, apoi insista sa le arate si bucata de para invelita in mucegai din spatele masutei de pe hol, la care nici in ziua de azi nu stiu cum a ajuns.
M-am albit, m-am inrosit, am devenit un adevarat pom de craciun, am inceput sa ma balbai… Cel care a salvat momentul a fost sotul, care, aveam sa aflu ceva mai tarziu, cat timp eu am trecut prin toate starile posibile de jena, reusise sa stranga in sufragerie jucariile si petalele florilor rupte de Maimutica.
Acest articol a fost scris pentru prima proba a concursului Spring SuperBlog 2016.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu