
Ca veni vorba despre dimineti si lactate, urmatoare secventa imi vine in minte: dimineata, miez de lapte si un
mic dejun servit la pat:
Un weekend de toamna, o raza firava de soare care imi mangaie obrazul, dar pe care o ignor pentru ca nu vreau inca sa ma dau jos din pat, asa ca ma intorc pe partea cealalta. Cealalta jumatate de pat este goala, probabil jumatatea mea pregateste cafeau. Atipesc din nou cu gandul la el. Un miros placut de oua benedict, clatite si cafea imi gadila narile. "E doar un vis", imi spun. Ceva imi gadila fata si sigur nu este raza de soare de mai devreme. O voce imi spoteste usor la ureche "Trezeste-te, somnoroaso!". Soapta este insotita de un sarut delicat pe obraz. Imi deschid cu greutate ochii si descopar zambetul lui, un zambet care il da de gol. A pus ceva la cale. Oare ce? Imi spune sa ma asez confortabil, iar eu il ascult docila, oricum este prea devreme sa-l contrazic si inca mi-e somn. Inchid ochii, ma intind si-mi gasesc o pozitie buna. Deschid ochii in timp ce-l intreb daca e bine asa. Raman cu gura cascata, nu-i aud raspunsul, sunt prea surprinsa. Este exact ca in visul meu. Oare era un vis sau doar mirosul divin care venea din bucatarie?! Mananc tot pe nerasuflate pentru ca vreau sa ajung la desert. Vreau sa stiu ce au clatitele in miez. Gust din ele si simt cum imi ploua in gura. Sunt asa de bune! Imi termin festinul si-l sarut. Un sarut pentru gest si multe altele pentru extraordinarele clatite cu dulceata de visine si "Miez de Lapte" - stie ce-mi place si stie sa ma surprinda.
Acest articol a fost scris pentru proba a 5-a a SuperBlog 2013.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu