Google+ Randuri pentru suflet: Nu sunt perfecta

marți, 17 decembrie 2013

Nu sunt perfecta

Nu sunt perfecta, nici nu vreau, nici nu pot...

Niciodata nu am afirmat sau nu am avut pretentia ca cineva sa ma considere perfecta. Nimeni nu este perfect. Poate doar aproape de perfectiune. Sunt doar unica si perfecta in imperfectiunea mea, atat.

Cu alte cuvinte vor fi, si de acum inainte, zile in care am sa plec de-acasa uitand cheia care tocmai ce mi-a fost lasata special, voi mai arde mancarea si asta se va intampla nu pentru ca nu stiu sa gatesc, ci pentru simplul fapt ca altceva mi-a distras atentia si pentru ca nu am fost facuta sa fiu genul "gospodina perfecta". Inca de mica m-am visat avand o cariera. Ca ma visam pianista, balerina sau femeia de afaceri care coboara intr-un deux pieces rosu perfect dintr-o masina luxoasa neagra, nu conta, cert este ca a fi gospodina perfecta nu a fost niciodata pe lista mea de prioritati, deci, voi mai strica cateva oale, dar pana la urma, nu-i bai, zic.

Voi mai spune adesea lucruri ilogice sau care ranesc, dar nu o voi face niciodata din rautate, ci doar pentru ca sunt repezita, pentru ca rar se intampla sa gandesc de doua ori inainte de a deschide gura.

Vor fi zile in care am sa zis, fara sa-mi dau seama macar, "a mea" in loc de "a noastra" sau pentru simplu fapt ca atunci cand spun "a mea" ma refer strict la persoana mea, care pregareste pentru tine, din acel ceva, ceva.

Se va mai intampla adesea sa ne plimbam doua ore printre rafturi cu pantofi fara ca eu, la sfarsitul acelor ore, sa fi gasit ce cautam si asta se va intampla nu pentru ca nu stiu ce vreau, ci pentru ca uneori, noi femeile, stim ce ne este potrivit doar in momentul in care vedem, cand se creeaza o legatura intre tine si acel obiect.

De asemenea, nu va fi ultima oara cand, la cumparaturi, asteptandu-mi randul sa cantaresc x leguma sau fruct,  voi uita care este numarul atribuit respectivului produs, astfel ca voi fi nevoita sa o iau de la capat cu asteptatul la coada, iar asta nu se va intampla pentru ca atentia mi-a fost distrasa de un telefon, ci pentru simplu fapt ca in mintea mea deja pregateam meniul pentru cina sau incercam sa imaginez scenariu perfect pentru o seara romantica perfecta.

Voi mai scap, varsa, rasturna lucrurile pentru ca sunt o agitata, sunt grabita si uneori in imposibilitatea de a-mi coordona corect miscarile.

Voi continua sa vorbesc mult si tare pentru ca, uneori, sunt asemenea unui copil care, dupa o zi lunga si plina, abia sosit acasa, arde de nerabdare sa le povesteasca celor dragi pataniile si descoperirile de peste zi.

Vor fi zile in care parul meu va arata de parca abia m-am ridicat din pat pentru simplul motiv ca nu sunt genul care sa-si piarda 30 de minute in fiecare dimineata doar aranjandu-l.

Vor fi zile in care pana nici mie nu-mi va placea faptul ca am mai pus un kilogram si ma voi apuca din nou de cura, pentru ca, dupa aceea, sa imi fac toate poftele, asta pentru ca, genetic, sunt predispusa sa fac colacei si nu-mi place sa merg la sala sau sa-mi pierd timpul si sa-mi fortez spatele facand exercitii, cand mai bine citesc o carte sau urmaresc serialul meu preferat.

Sau vor fi zile in care, in loc sa mergem in parc sau in oras, voi prefera sa stau in bratele tale, in fata televizorului...

Vor mai fi "n" situatii in care toate imperfectiunile mele vor iesi la lumina, marite de enspe mii de ori, de parca as fi asezata sub lupa unui microscop, dar voi fi tot eu, eu cea care traieste fiecare secunda la intensitate maxima, care renunta la ea pentru mai binele altuia, care iubeste cu sufletul, cu inima, cu fiecare celula, care isi face prea multe griji despre ce cred ceilalti, despre ce este normal intr-o lume adesea anormala... Voi ramane eu imperfecta si unica.

RSS