Rochite pentru fetite

Etapa a 6-a a concursului Spring Super Blog 2013 si totodata un bun prilej de a va povesti despre pasiunea mea din copilarie de a-le crea haine papusilor mele si apoi chiar mie.

Imi aduc aminte cu drag cum, copila fiind, imi placea ca papusile mele sa aiba tot timpul cat mai multe hainute. Era si normal. Erau si ele fetite ca si mine, pritenele mele cele mai bune, si asa cum mie imi placea sa fiu cocheta, imi doream si pentru ele o garderoba cat mai bogata. Bijuteria coroanei mele de mica croitoreasa la vremea aceea a fost o canadiana pentru una dintre papusi. Era din fas si captusita cu vata, ca sa nu-i fie frig domnisoarei iarna. Mi-aduc si acum aminte cata munca a stat in spatele acestei realizari marete, cu care multa vreme m-am mandrit.

Ceva mai tarziu, cand am mai crescut, am descoperit si prima masina de cusut, o Ileana, veche si uzata, deja la al n-spelea proprietar (matusa mea). Cat de fascinata am fost de minunea asta si cat imi doream si eu una numai a mea. Imi placea sa o privesc pe matusa cum se aseaza la masina ei de cusut, cum miscand din picioare, intr-un du-te-vino continuu, transforma o bucata de carpa intr-o adevarata bijuterie.

Imi amintesc cum, intr-una din zile, matusa plecand de a acasa, m-am asezat eu la masina ei. Eram vrajita. Ma simteam Prazlea cel Voinic care pusese mana pe merele de aur. N-am indraznit sa incerc prea multe. Pedalele erau prea grele pentru piciorusele mele firave, iar frica de a nu strica ceva era imensa. Insa, in sufletul meu, din acel moment, mi-am dorit si mai mult sa am o masina de cusut.

Si pentru ca stiam ca visul meu nu avea sa se indeplineasca prea curand – parintii nu-si permiteau sa imi ia una doar pentru a-mi face mie pe plac, in plus, deja aveam doua croitorese in familie, a treia nu-si avea rostul, iar rostul meu era sa invat –, m-am gandit ca pot totusi face ceva pentru a-mi transforma pasiunea intr-un vis devenit realitate. Primul pas era sa croiesc ceva doar pentru mine. Pentru papusi o facusem deja si eram multumita de rezultat, la fel si ele.

Am pus mana pe foarfeca si, dintr-o bucata de finet, alb cu floricele rosii, gasit printre lucrurile bunicai, mi-am croit o pijama frumoasa, pe care am purtat-o cu drag si mandrie multi ani, pana ce panza din care era facuta a cedat numeroaselor purtari si spalari.

A doua tentativa de a arata celor din casa ca merit o masina de cusut a fost la scurta vreme dupa ce una dintre matusi mi-a cusut pijamaua croita de mine. Se apropia balul de sfarsit de clasa a 8-a iar eu doream sa fiu fara pereche. Voriam o rochita eleganta, asa cum vazusem eu intr-un film, cambrata pe talie, scurta pana la genunchi, cu bretelute si doua fasii de material pe care fie sa-le pot lasa sa atarne pe spate, fie sa le pot lega intr-o fundita.

Pentru ca simteam ca niciuna dintre matusi nu ar reusii sa surprinda exact esenta rochitei pe care eu o vedeam cu ochii mintii, m-am apuca din nou de croit. Recunosc, de data asta incercarea mea nu am mai fost incununata de succes. Era o provocare prea mare. Noroc cu matusele care au reusit sa dreaga isprava mea si m-au facut sa ma simt o adevarata printesa la bal.

Acum, cand anii au trecut, dupa ce am trecut de la croitorie la tricotat – si aici realizarile sunt multe, poate chiar mai multe, insa asta este o alta poveste –, realizez ca de multe ori e nevoie de un mic ajutor – o masina de cusut.

Si pentru ca in copilarie nimeni nu a catadicsit sa-mi faca hatarul, m-am decis, acum, matura fiind, desi cu foarte putin timp liber la dispozitie, sa-mi indeplinesc singura visul copilariei. Prima oprire a fost la un magazin de electrocasnice, recunosc, unul virtual. Printre multele oferte disponibile aici, cea care mi-a atras atentia a fost masina de cusut Singer Talent 3321. De ce aceasta si nu alta? Pentru ca, doar vazand-o, deja am inceput sa visez cu ochii deschisi la zecile de rochite pe care aveam sa mi le fac, in zeci de culori, cu zeci de broderii si cusaturi invizibile, la fustitele drepte, in clos sau in colturi, cu volane sau fara, la bluzele cu flori aplicate, cu gulere largi si maneci bufante!

Cu 21 de programe de baza – 2 cusaturi drepte, din care 1 elastica; 6 modele de surfilare, din care 3 elastice; 4 modele de cusatura invizibila, din care 2 elastice; 8 modele de broderii, din care 4 elastice; 1 butoniera in 4 pasi, sistem de introducere automata a firului in ac, pas reglabil al cusaturii, posibilitatea de a regla latimea cusaturii, functie de intarire a cusaturii, functie de matlasare, posibilitatea de a coase butoniere, nasturi si fermoare si accesorii – piciorus universal (montat pe masina), husa de protectie, pedala + cablu de alimentare; în bratul detasabil: piciorus cusut butoniere, piciorus cusut fermoar, placuta de stopat, perie curatare, port-bobina vertical, ghidaj matlasare, set ace, opritor papiota (mare si mic), si bobine, maner pentru transportare facila, dispozitiv taiere ata dupa coasere, mi-am dat seama ca, cu Singer Talent, visul meu putea deveni realitate.   

Urma sa spun „Adio!” croitoresei din capatul strazii – scurtatul pantalonilor nu va mai fi o problema –, vizitele la matusa aveau sa devina mai dese – asta pentru ca voi avea nevoie de un profesor si cine ar fi mai potrivit pentru acest rol decat un om care imi impartaseste aceeasi pasiune si care se si pricepe la ceea ce face –, si aveam sa spun, pe viitor, „Bine v-am gasit!” magazinelor pline cu tot felul de materiale, viu colorate.

Deja ma vedeam plimbandu-ma printre standuri, pipaind matasea, stofa, stamba, catifeaua etc., incercand sa decid ce sa aleg, visand cum fiecare bucata de material prinde viata sub piciorusul delicat al celei care nu peste multa vreme stiam ca va urma sa-mi fie un real sprijin si mijlocul prin care sa-mi indeplinesc un vis al copilariei dragi.