Strumfi, narcise si ratoni

De vreo sase luni telecomanda a intrat in proprietatea altcuiva. Anume, in a fiicei mele de aproape 2 ani. Nici nu se pune problema sa mai puna cineva mana pe ea. Schimbi canalul si, indiferent de ce ar face, o voce se aude: "- Niuuuuuuu!". Asa ca, vrem nu vrem, si eu si sotul stim pe de rost toate episoadele din Sofia Intai, Plusica sau Jake si piratii din Tara de Nicaieri.

Uneori, ne apuca nostalgia si ne povestim unul altuia cam la ce ne uitam.

Realizez ca pretuiesc ceva mai mult orice animatie, asta pentru ca, in copilarie, nu aveam 5-6 posturi tv cu desene animate din care sa aleg, ci asteptam cu nerabdare ora 16.00 pentru jumatatea de ora de pe TVR 2 si ora 19.00 pentru cea de pe TVR 1. Programul de masa si cel de joaca era organizat in functie de desene.

Doamne, ce am mai plans cu Sandy Bell, cat de mult il iubeam pe Mark si cat de tare o uram pe Kitty. Inca de atunci si datorita acelor desene animate iubesc narcisa - Sandy Bell iubea narcisele care ii aminteau de mama ei. Avea chiar si o gradina. Visam sa am si eu gradina mea plina de narcise. Prietena mea cea mai buna din acea perioada si-a numit cainele Tambour, ca pe cel al lui Sandy Bell.

Primul insa din tot sirul de desene, care mi-au modelat personalitatea, a fost Casuta zburatoare/Cartea cartilor. Un serial de deseme animate in care ni se prezentau intamplari din Noul si Vechiul Testament. Au urmat Testoasele Ninja si Captain Planet, Piratii Apei Negre, Strumfii, Candy, Lidia si floare cu 7 culori, Sailor Moon si Ratonii.

Atat de tare m-am bucurat cand a aparut Strumfii, incat am mers si mi-am cumparat DVD-ul, gandindu-ma ca intr-o zi am sa pot sa ii arat si copilului meu la ce ma uitam eu.

A venit apoi randul sotului sa se indragosteasca de Stuart Little si sa ma innebuneasca cu dorinta lui nebuna de a ne cumpara un soarece si incercarea fara succes de a ma indupleca.

Acest articol a fost scris pentru proba 6 a Spring SuperBlog 2016.